Eclipsă peste Antarctica

...sau cum să fotografiezi o eclipsă de la capătul Pământului

Câteodată, foarte rar – pentru a da o cifră în acest secol: o dată la 18 ani – apare o eclipsă totală de Soare care traversează doar continentul Antarctica. Nu doar că o eclipsă totală este extrem de rară în general, dar atunci când se produce într-o zonă atât de îndepărtată și inaccesibilă, cu statistici înfricoșătoare privind cerul înnorat și temperaturile insuportabile, mai bine îți lași telescopul și camera foto deoparte și aștepți următoarea. Mai adăugăm și o pandemie care afectează transporturile și turismul într-un mod fără precedent în ultimii 70 de ani. Așadar, ce e de făcut? Din 2006 nu am ratat nicio eclipsă totală de Soare, indiferent dacă a trebuit să călătoresc în Siberia, în Pacificul de Sud, în outback-ul australian sau în nordul Kenyei, unde crocodilii de Nil își depun ouăle. Așadar, nici prin cap nu mi-a trecut să ratez eclipsa de pe al șaptelea continent!

Am ajuns în Chile, de unde am trebuit să mă urc într-un avion ce se îndrepta spre Antarctica pentru a observa cea mai scumpă eclipsă vizibilă din ultimii 18 ani. Au fost două avioane care au mers spre al șaptelea continent, dar care nu au aterizat acolo, deoarece expediția a fost aeriană de data aceasta. Adică umbra Lunii a fost interceptată din aer, de la o altitudine de 12.000 de metri, iar pentru asta am avut nevoie de cele mai precise calcule, realizate de cel mai mare expert în zboruri pentru eclipse, Dr. Glenn Schneider de la NASA. De ce din aer? Pentru că de pe suprafața oceanului sunt șanse de 90% să fie nori, iar de pe gheața Antarcticii e prea scump și prea riscant, cu șanse de 50-50 să vezi fenomenul.

Fiind în plină pandemie, am trăit și multe peripeții legate de vaccinuri, doza booster, teste RT-PCR, certificate Covid din Europa și Chile, coduri QR actualizate. Acestora li s-au adăugat anularea expediției cu patru zile înainte de începerea acesteia. Asta da adrenalină! Deci, s-au întâmplat multe în zilele dinaintea zborului. Am stat în carantină, închis într-o cameră de hotel, iar apoi am participat la câteva ședințe tensionate privind noua abordare a zborului pentru eclipsă. S-au luat decizii de ultim moment, ba chiar și ruta inițială s-a modificat semnificativ.
Nu are rost să vă povestesc cât de interesantă și de exotică este priveliștea conului de umbră și a eclipsei în sine, văzute de la 12.000 de metri altitudine, deasupra Oceanului Antarctic. Vă las în compania imaginilor surprinse din avion, din spatele unui geam generos, cum numai Boeing 787 Dreamliner are, dar care mi-a dat mari bătăi de cap, deoarece este acționat de un sistem electric de iluminare și polarizare, nu tocmai indicat pentru fotografia tehnică. Sper să vă placă!

Pasiunea mea pentru observarea eclipselor de Soare este completată de o altă pasiune. Cred că este foarte important și pentru știință, dar și pentru jurnalismul științific ca aceste fenomene să fie documentate fotografic cât mai bine. Pentru asta, mă pregătesc intens înainte de fiecare expediție, fac diverse probe, testez echipamente și îmi aleg cu grijă camera și obiectivul principal cu care surprind fazele fenomenului. De obicei, folosesc un teleobiectiv de mare focală sau un telescop astronomic, dar de această dată, având în vedere că trebuia să fac fotografii din spatele unui geam de avion de doar 23/15 cm, fără posibilitatea de a folosi trepied, poate cu turbulențe sau cu trepidații ale hubloului, am decis să folosesc un obiectiv „all-around”. Știam că cea mai bună alegere era o cameră cu senzor „full-frame” de cât mai mulți megapixeli, iar Panasonic LUMIX S1R a fost, în acest caz, alegerea perfectă, așa că partea mai grea a fost să decid cu ce obiectiv să trag. Am uitat să vă spun că timpul total pe care îl „cumpărasem” la geamul avionului era de doar 20 de secunde! Restul celor aproape două minute de totalitate urmau să le petrec în spatele altor norocoși, care vor fi lângă geam pentru a fotografia și ei fenomenul. Așa că soluția salvatoare mi s-a părut obiectivul 24-70 f/2.8 PRO, cu montura L, de la Panasonic. Aveam nevoie de focale între 24 și 70 și de un obiectiv „rapid”, cu care să pot limita timpul de expunere la 1/60s și o sensibilitate până în ISO 1000.

Cătălin Beldea

Pentru mai multe detalii despre produsele Panasonic puteţi accesa site+ul official - https://www.panasonic.com/ro/

Pentru aparate şi obiective Panasonic, dar şi pentru sfaturi şi idei din diferite domenii ale fotografiei, puteţi accesa https://avatar-shop.ro/