Interviu Cătălin Săvulescu

Mulţi îl cunosc pe Cătălin Săvulescu de la Vama sub Lumini de Oscar, unde ne vorbea despre food photography şi ne uimea pe toţi când vedeam ce fotografii poate să facă cu 2 peşti şi o tablă îndoită, pe care mulţi ar fi aruncat-o. Discret şi profesionist, face fotografie comercială şi culinară de peste 17 ani, predă fotografie la cursuri şi workshopuri şi e mereu în căutare de ceva nou, o abordare diferită, o perspectivă sau idee mai fresh. În drumul lui prin fotografie, un ajutor enorm îl primeşte de la Mirela, soţia şi partenera sa de fotografie, care se ocupă în principal de partea de styling, de felul în care preparatul trebui să îţi transmită o anumită stare.

1. Într-un număr anterior,am vorbit un pic despre potenţialul de creştere al fotografiei comerciale şi culinare.

Care crezi că e motivul pentru care încă vedem multe fotografii catastrofale în meniurile unor restaurante bune sau pe site-urile unor firme?

Este lipsă de educaţie vizuală sau nepăsare? Ce ar putea face fotografii să schimbe mentalitatea asta?

Este, probabil, vorba de câte puțin din amândouă. Un mix destul de periculos, aş zice. În primul rând, este vorba de lipsa de educaţie vizuală a proprietarului afacerii şi apoi a celui care face fotografiile. De multe ori, proprietarul se ascunde după sintagma “sunt poze profesionale, mi le-a făcut un profesionist” în sensul că a plătit pentru ele, deci pentru el e clar că sunt bune. Vedem încadraturi deficitare, compozitii iraţionale, culori care nu arată realitatea - acestea vin pe fondul unei lipse de cultură/educaţie a fotografului.

În altă ordine de idei, în lipsa de cultură e ascunsă nepăsarea. Proprietarului nu-i pasă prea mult de felul în care se prezintă, nu-l deranjează îngălarea vizuală pentru că oricum vinde, și cu și fără poze. Sau cel puţin aşa crede el.

Fotograful, în primul rând, trebuie să fie el insuşi educat, apoi, să poată să argumenteze cu subiect şi predicat ce se poate obţine ca imagine finală a produsului. Fotograful trebuie să înţeleagă “brief-ul” clientului şi asta înainte de a incepe treaba, cum vor arăta imaginile pe site şi ce e important pentru client. Trebuie să ştie la ce se vor folosi imaginile (site, meniu tipărit sau, de ce nu, panotaj).

2. Dacă un fotograf începător ţi-ar spune că vrea să facă food photography la modul serios, ce l-ai sfătui? Se poate trăi din asta, sau e un nişă mult prea riscantă, şi atunci vine doar ca o completare pentru alte genuri de fotografie?

Mai întâi l-aş întreba de ce ar vrea să facă asta la modul serios, adică aş vrea să înţeleg ce e în spatele dorinţei respective. Majoritatea celor care se apucă de fotografie cu mâncare nu vor decât să îşi rotunjească veniturile, adesea salariale. Nu au un scop mai înalt. De regulă, nu cunosc mâncarea și n-o apreciază, nu cunosc viaţa din bucătării şi nici nu pot interacționa cu oamenii care lucrează în domeniul culinar. E o lume întreagă într-un restaurant, fiecare așezământ gastronomic e o mică citadelă, cu regulile și modul ei de funcționare.

Consider că trebuie să îți placă subiectul fotografiat altfel nu poți scoate untul din tine. Nu poți oferi tot ce poți și chiar un pic mai mult decât poți dacă te apropii cu silă de subiectul din fața camerei.
Aș sfătui oamenii care vor să se apuce de food photography să facă un exercițiu de sinceritate și să-și pună câteva întrebări înainte: ce pot face eu astfel încât mâncarea fotografiată de mine să arate bine? Ce pot eu să aduc nou în domeniu? Ce pot schimba în felul în care e prezentată mâncarea? De aici pornim.
Dacă ai un răspuns la întrebările de mai sus, atunci tot ce ai de făcut este să studiezi şi să începi să exersezi. Poţi începe cu ceva simplu, cu o pâine, de exemplu, pe care să o fotografiezi în diverse moduri şi să încerci tot felul de scheme de lumini. Pe lângă asta, poţi prezenta pâinea fie ca bucată întreagă, fie sub forma de felii, fie combinate. Poţi folosi un prosop, un tocator, farfurii diverse sau pur şi simplu hârtie de ambalaj.

3. Cât de importantă este partea tehnică în raport cu cea creativă? Care sunt cele mai importante aspecte tehnice pe care ar trebui să le ştie un fotograf de food?

Asa cum spunea Ansel Adams, poti face o imagine clară a unui concept neclar şi asta înseamnă că ai muncit degeaba. Poți fi creativ și să strici totul dacă nu știi să pui luminile și iar ai muncit degeaba. Cele doua merg mână în mână.

4. Care e un minim de echipament pe care ar trebuie să îl aibă un fotograf de food aflat la început? Ai vreo focală preferată?

Aparat si lumini (fie flash, fie continuă, blendă, suprafeţe de difuzie, cartoane albe si negre, stative, trepied). Aş zice că e bine să ai două aparate, fie poţi trage în focale diferite, dar mai ales dacă ţi se strică unul, nu pleci acasă sau nu aştepţi un prieten să îţi aducă un aparat funcţional.

Focala e data mai degrabă de genul de imagine la care trebuie să ajung. Dar focala preferată este 100mm macro. Am tras într-o vreme cu două focale - un 50mm de macro cu f/2.5, extrem de sharp …al doilea obiectiv a fost cel de 100mm. Sunt job-uri la care mă duc cu 24-70mm si trag doar cu o cameră.

Vis a vis de flash şi de lumină continuă, e chestie de preferinţă personală şi mai ales de cum te obişnuieşti. Aş putea zice că pe flash lucrezi de regulă descriptiv, lumina continuă e mai uşor de ghidat/controlat pentru lucrul cu accente de lumină. Asta nu înseamnă că pe flash nu poţi lucra cu accente de lumină sau nu poţi folosi lumina continuă pentru a obţine imagini descriptiv.

5. Ce surse de educaţie şi inspiraţie de poţi recomanda? (cărţi, tutoriale, worskhopuri online)

Pentru tehnică: Light Science and Magic: An Introduction to Photographic Lightin by Phil Hunter, Paul Fuqua and Steven Biver

Food Photography & Lighting: A Commercial Photographer's Guide to Creating Irresistible Images, by Teri Campbell

Food styling - Deloros Custer

Apoi poate foarte important este să staţi în bucătărie lângă un chef, să vedeti ce si cum, să cunoaşteţi cât mai bine mâncarea, prin ce transformări trece, care este momentul decisiv pentru fiecare preparat, care este furculiţa perfecta – chef’s kiss, care sunt ingredientele care trebuie scoase în evidenţă, ce trebuie să se vadă în fotografie.

6. Ne poţi da 3 nume de fotografi de food pe care îi consideri exemple de urmat, sau pe care merită să îi urmăreşti ?

Teri Campbell, David Loftus, Nicole S, Young, Beata Lubas şi nu în ultimul rând cărţi de de gătit (Jamie Oliver e un exemplu bun - David Loftus este fotograful lui şi are un cont de Instagram foarte interesant)

7. Cum este “construită” o fotografie la nivel compoziţional? Care e punctul de plecare, pe ce elemente se pune accentul? ( culori, texture…etc)

Fotografia este construită mai întâi ca o poveste. De regulă, există un brief furnizat de client. Acesta stabileşte ce anume vrea să accentueze la fiecare fel de mâncare. Apoi, stabileşte unghiul de tragere. Pentru un flat lay , de exemplu, pot fi stabilite proporţii, dispunerea elementelor, culorile. Abia la final, după ce e totul aşezat în pozitie, se apasă pe declanşator. De asemenea, se poate spune o poveste în mai multe fotografii, de la context, ambianţa locului până la modalitatea de preparare, atmosfera din bucătărie şi reacţia persoanei care manâncă acel fel de mâncare. Posibilitătile sunt foarte variate. Important este să se respecte, cât de cât, paleta culorilor (fotografia cu fagurele de miere, unde sunt culori complementare, fagurele galben auriu, suprapus pe un fundal cu nuanţe de albastru,în fotografia cu icrele roşii există punctele de forţă ocupate de vasele cu icre şi o linie evidentă ascendentă care uneşte vasele… regulile clasice de compoziţie. E drept că, uneori, acestea pot fi încălcate, însă numai cu bună ştiintă şi cu un scop precis.

Interviul integral, cu multe fotografii şi explicatii legate de set-up -ul de lumini al imaginilor prezentate îl găsiţi în numărul 3 al revistei, ediţia printată, care poate fi comandat de aici – Avatar Shop